Cugetarea de azi

Iubesc sfaturile, dar îi urăsc pe sfătoşi.

De ce urăsc berea la 33 cl

Pentru că trei beri de 330 ml nu-s nici măcar cât două beri la 500 ml.

(via p3)

S-a stins încă o stea

Da, ne-a părăsit Nicolae Dobrin. Chiar dacă nu a făcut parte dintr-o "Generaţie de aur", cu toţii l-am apreciat şi i-am recunoscut talentul. Ştim că ar fi putut fi primul român care joacă la Real Madrid - dacă n-ar fi fost comuniştii să-l oprească. Asta după ce FC Argeş i-a învins pe "galactici" la Piteşti. Prezent la acel meci şi la multe alte meciuri disputate de FC Argeş pe teren propriu, tatăl meu zice despre Dobrin că avea o viziune a jocului ieşită din comun. El primea mingea de la un coechipier şi lansa pasă precisă către atacant fără să se mai uite înspre el. Odihnească-se în pace!

Să revedem faze din FC Argeş - Real Madrid, din 1972:

De ce nu-mi aprofundez studiile?

Iată DE CE!

Plus că SIMT că mi-au ajuns 17 ani de şcoală. :)

Prima carte citită...

... o s-o consider aceea pe care mi-o aduc aminte, că oricum dacă-mi întreb părinţii, bunicii, naşii sau orice alte rude - o să primesc n răspunsuri diferite.

Prima carte citită de mine, singur-singurel, de la cap la coadă şi de mai multe ori a fost - Muzicanţii din Bremen, de Fraţii Grimm. Ştiu, e o povestioară de câteva pagini - însă pentru frageda vârstă de 3 ani şi jumătate e, totuşi, o performanţă. Îmi aduc aminte că zăboveam pe fiecare pasaj, uitându-mă la poze şi imaginându-mi diferite scenarii.

Şi, deşi am avut posibilitatea să citesc "de mic copil", prima CARTE citită a fost Cavalerii florii de cireş de Constantin Chiriţă, adică primul roman din pentalogia Cireşarii, iar asta se întâmpla undeva prin clasa a patra. Au urmat apoi, pe rând, celelalte volume ale seriei (toate fiind împrumutate de la biblioteca orăşenească - acum municipală), iar în ultima carte am pus un bileţel pe care am scris celui ce-l va descoperi să mă contacteze dacă a savurat cărţile. Şi am auzit că acum doi ani a descoperit cineva biletul - însă n-a mai venit să mă contacteze, ci doar s-a mulţumit să se minuneze de respectivul bilet. Trageţi singuri concluzia ce minte aveam acum 13 ani am.

Mno, îi clar că nu mi-o venit mie singur ideea să scriu un astfel de post, ci am luat o leapşă de la lilithşor de încă mă mai doare (da` îmi place)
Dau şi io mai departe Pandorei (deşi am văzut io că o scris ea pe la alţii) şi celorlalţi despre care îmi place să cred că mai dau câte o geană pe aici: Hacky, Sergiu Biris şi puiu.

Cum am ajuns să urăsc poliţiştii

Trebuie să recunosc că întâlnirile mele cu Poliţia Română (deşi puţine la număr) au fost întotdeauna bazate pe respect şi corectitudine. Până azi.
Nu ştiu cum hoher am ajuns la ideea că mi-ar prinde bine o plimbare cu maşina prin Gherla, sâmbătă noaptea, pe la 1. Şi mai ales, cum de am ajuns în sensul giratoriu de la gară. Eu cred că mă aflam, de fapt, într-o intersecţie de pe Marte, acolo unde activează o Poliţie despre care ne relatează frecvent Mircea Badea.
Cert e că am intrat în intersecţia cu pricina cu încredere, cu avânt pionieresc şi, bineînţeles, semnalizând stânga.

Când treceam eu voios şi hotărât pe lângă prima ieşire (înspre dreapta), o maşină frânează brusc, mai-mai să mă lovească.

Am trecut şi de cea de-a doua ieşire din sensul giratoriu şi am tras dreapta, oprind pe marginea carosabilului, la 2-3 metri de un indicator “Trecere de pietoni”. Maşina cu care era să intru in coliziune opreşte lângă mine, într-o manieră prin care nu-mi dădea posibilitatea să-mi continui drumul.

Şoferul coboară. E îmbrăcat în poliţist şi se îndreaptă spre mine. Văzându-l, m-am gândit să deschid portiera (însă la cât de hotărât venea, sunt sigur că ar fi deschis-o şi singur). Şi începe dialogul:
Poliţistul: (extrem de serios) De ce nu mi-ai dat prioritate de dreapta?
Eu: (mirat) Păi nu-i sens giratoriu? (şi fac un semn discret înspre indicatorul “Sens giratoriu” care se vedea doar din profil din poziţia în care eram în acel moment)
Poliţistul: Dar tu din ce parte ai venit?
Eu: (şocat, îi arăt)
Poliţistul: Şi este semn de sens giratoriu acolo?
Eu: (îmi vine să râd, dar mă abţin, fiindcă chiar nu-mi aduc aminte să-l fi văzut) Nu este?
Poliţistul: Nu.
Eu: Atunci e vina mea, îmi pare rău.
(moment de linişte, poliţistul se aştepta la o atitudine mai ofesinvă din partea mea)
Poliţistul: Ai băut ceva?
Eu: (serios) Nu. Nu conduc şi beau. (şi un pic râzând) De fapt, nu beau şi conduc.
Poliţistul: Îţi arde de glume?
Eu: (redevenind serios) Nu, chiar nu era o glumă.
Poliţistul mai bodogăneşte ceva şi pleacă.
Eu mai parcurg o dată sensul giratoriu ca să mă conving de semnele de circulaţie şi plec.

Concluzii:
1. RADP Gherla pute! Sensul giratoriu NU ESTE bine semnalizat.
2. Poliţistul era ori beat, ori extrem de prostovan. Dar foarte probabil - ambele. Momentan, pentru mine acest poliţist este o excepţie printre poliţiştii cu care m-am intersectat până acum, şi sper să rămână aşa.
3. Eu am fost găină fiindcă mi-am cerut scuze când eu aveam dreptate (însă, fiind oprit la 2 metri de trecerea de pietoni, nu am vrut să fiu taxat pe acel motiv), dar aşa procedez de obicei în preajma oamenilor proşti sau beţi. Evit violenţa şi scandalul cu preţul umilirii. Oare asta înseamnă că nu am personalitate?

Later edit:
Ca-n bancul ăla:
Un tip ia un taxi, si dupa ce porneste, soferul baga-ntr-a patra, si trece cu 100 pe ora pe strazi. Vine o intersectie, semaforul pe Rosu, taxiul trece cu viteza, la care clientul:
- Domle, ce faci, esti nebun? Treci pe rosu?
- Lasa-ma, ca sunt meserias...
Mai vine o intersectie. Semaforul rosu. Masina trece in viteza.
- Hei, iar treci pe rosu?
- Eu sunt meserias, ma.
Se apropie un alt stop. De data asta semaforul era verde. Taxiul pune o frana serioasa si opreste chiar inainte de intersectie. Clientul zice:
- E, acum cand e verde, de ce n-ai trecut?
- Pai daca vine un meserias din dreapta?

A lot later edit: Între timp, am întâlnit şi altfel de poliţişti.

Exploits of a mom

Direct

De ce m-am uitat la Titanic?

Azi am realizat de ce m-am uitat la Titanic (1997).

Pentru că mor mulţi oameni până la final.

Directorul şcolii teologice de şoferi

V-am prezentat acum ceva timp şcoala teologică de şoferi.
Între timp, l-am întâlnit şi pe directorul respectivei şcoli. Iată-i maşina:

Overheard 4

La papetărie:
Vânzătoarea: Şi tu eşti la facultate? (eu fiind cu văru` P3, blondboc la Drept)
Eu: Din păcate, nu. Am terminat facultatea.
Vânzătoarea: CHIAR ?!?!?!

100 de milioane pentru un gol!

Coca-Cola ofera 10.000 de RON unui tanar spectator care va reusi sa dea gol in pauza meciului de fotbal dintre Generatia de Aur a Romaniei si Portocala Mecanica a Olandei. Meciul va avea loc joi, 11 octombrie, la Cluj-Napoca incepand cu ora 20:30.

Spectatorul va fi ales in urma tragerii la sorti a elementelor biletului de intrare la meci (tribuna, rand, loc). El va trebui sa suteze la poarta de la centrul terenului si sa inscrie un gol valabil fara a avea in fata un portar.

Seara Campionilor 2007

Problema majoră care se ridică în acest moment este faptul că BILETELE DE INTRARE SUNT FĂRĂ LOC! (sau numai ale mele sunt aşa?) Chiar dacă evenimentul e organizat pe o arenă modernă CARE ARE SCAUNE NUMEROTATE... se pare că trebuie să merg tot cu 2-3 ore înainte.

Eh, pentru orice eventualitate, mâine seară îmi iau cu mine abibaşii mei norocoşi .

Eu iubesc echipa _______

Dinamo Bucureşti, CFR Cluj, Rapid Bucureşti, Oţelul Galaţi. 4 echipe româneşti care N-AU FOST ÎN STARE SĂ BATĂ PE NIMENI!! (consider victoria dinamoviştilor cu 1-0 din Suedia ca fiind tot un eşec, prin prisma dublei manşe)
Coeficientul UEFA - la pământ! (ar putea fi adus la un nivel normal doar dacă Steaua ar câştiga Liga Campionilor )

Parcă am fi într-o versiune sinistră a bancului:

Îl întreabă un om pe Bulă:
-O iubeşti pe mama ta?
-Nu, pentru că mă bate!
-Îl iubeşti pe tatăl tău?
-Nu, că mă bate!
-Pai atunci tu pe cine iubeşti?
-Pe echipa Dinamo, pentru că nu bate pe nimeni.

Iar Dinamo poate fi înlocuită, fără remuşcări, cu CFR, Oţelul sau Rapid.

alte 'chestii'

Culmea "mărunţişului":
Ceri la magazin un pachet de gume (de mestecat), plăteşti şi primeşti rest... o gumă Orbit.