Prima carte citită...

... o s-o consider aceea pe care mi-o aduc aminte, că oricum dacă-mi întreb părinţii, bunicii, naşii sau orice alte rude - o să primesc n răspunsuri diferite.

Prima carte citită de mine, singur-singurel, de la cap la coadă şi de mai multe ori a fost - Muzicanţii din Bremen, de Fraţii Grimm. Ştiu, e o povestioară de câteva pagini - însă pentru frageda vârstă de 3 ani şi jumătate e, totuşi, o performanţă. Îmi aduc aminte că zăboveam pe fiecare pasaj, uitându-mă la poze şi imaginându-mi diferite scenarii.

Şi, deşi am avut posibilitatea să citesc "de mic copil", prima CARTE citită a fost Cavalerii florii de cireş de Constantin Chiriţă, adică primul roman din pentalogia Cireşarii, iar asta se întâmpla undeva prin clasa a patra. Au urmat apoi, pe rând, celelalte volume ale seriei (toate fiind împrumutate de la biblioteca orăşenească - acum municipală), iar în ultima carte am pus un bileţel pe care am scris celui ce-l va descoperi să mă contacteze dacă a savurat cărţile. Şi am auzit că acum doi ani a descoperit cineva biletul - însă n-a mai venit să mă contacteze, ci doar s-a mulţumit să se minuneze de respectivul bilet. Trageţi singuri concluzia ce minte aveam acum 13 ani am.

Mno, îi clar că nu mi-o venit mie singur ideea să scriu un astfel de post, ci am luat o leapşă de la lilithşor de încă mă mai doare (da` îmi place)
Dau şi io mai departe Pandorei (deşi am văzut io că o scris ea pe la alţii) şi celorlalţi despre care îmi place să cred că mai dau câte o geană pe aici: Hacky, Sergiu Biris şi puiu.