The Man Who Sued God (2001)

„Subsemnatul Pavel M. , detinut in Penitenciarul Timisoara si condamnat la 20 de ani inchisoare pentru omor , solicit deschiderea actiunii penale impotriva numitului Dumnezeu , domiciliat in cer , reprezentat in Romania de biserica ortodoxa romana , iar in Timisoara de catre Mitropolia Romana , pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 215 ( inselaciune ) , 221 ( tainuire ) , 246 ( abuz in serviciu contra intereselor persoanelor ) , 256 ( primire de foloase necuvenite ) si 257 ( trafic de influenta ). In fapt , prin botezarea mea la biserica s-a facut un contract cu paratul pentru a-l indeparta pe diavol de mine si a ma feri de necazuri. Pana acum , paratul nu si-a onorat contractul. Dimpotriva a pretins si primit de la mine in cursul vietii diferite bunuri si rugaciuni in schimbul iertarii pacatelor si promisiunii ca voi scapa de necazuri si voi avea o viata mai buna , dar m-a lasat in mainile diavolului.” (atitudinea.ro citând EVZ)

Când am auzit de la Mircea Badea (care nu ştia prea bine povestea, aşa că a presupus că, "la cât de diliu e", reclamantul e de la Gherla) că un deţinut l-a dat în judecată pe Dumnezeu pentru că l-a lăsat pe mâna Satanei (şi i-a cerut despăgubiri - returnarea banilor cheltuiţi pe lumânări şi slujbe la Biserică), mi-am adus aminte că am mai auzit undeva ideea asta. Şi aşa era - am văzut mai demult filmul ăsta: The Man Who Sued God. O porcărioară filmul, dar cu o idee originală.

Vorba aia: "Bă Ninja, vezi că nu-i totu' ca-n filme?"