Făgăraş

Vă aştept şi pe

www.bandaroşie.ro

Sâmbătă dimineaţă ne-am trezit în faţa cabanei Sîmbăta.
Deh, obişnuinţa de a începe turele sâmbăta. (iertaţi-mi sâmbătofonia)

Spre deosebire de turele cu care ne-am obişnuit până acum, aceasta din urmă începe vinerea. Ne-am cerut pe la 17:00 de la locul de muncă şi am pornit cu maşina în direcţia Făgăraş. Călătoria a început cu stângul – la urcuşul pe Feleac, ne-a prins radarul cu 75 km/h, iar poliţistul ne-a taxat fără ezitare, dar a fost super-de-treabă: ne-a avertizat că o să mai întâlnim zeci de radare. Norocul nostru a fost că nu ne-au mai prins.

Pe la 22:00 am ajuns la Mănăstirea Brâncoveanu, unde am parcat maşina şi am luat cina. Ne-am aprins frontalele şi am pornit la drum. Mai întâi pe drum forestier, iar apoi pe potecă. Şi întotdeauna prin pădure. Iar umiditatea din pădure era groaznică: am transpirat mai tare decât în saună! Dar ne-am mişcat cu spor, aşa că pe la 1:00 am ajuns la cabana Sîmbăta, în acordurile vocale ale câinilor de la stâna din apropiere.
Am mai zăbovit câteva minute la o poveste cu Marian (care ne aşteptase) şi ne-am apucat de montat corturile. Iar pe la 2:00 am adormit instant.

Ne-am trezit pe la 9 şi am rămas muţi de uimire când am tras fermoarul cortului: afară era o frumuseţe de peisaj.

Foto 0. Fereastra Mare privită de la Cabana Valea Sîmbetei (foto: Radu Vădan)

Foto 1. Fereastra Mare. La munte! (foto: Radu Vădan)

Pentru asta chiar că a meritat să venim de cu seară.
Nu ştiu cum am pierdut vremea, dar până pe la 11 n-am reuşit să plecăm de la cabană. Nu eram îngrijoraţi, oricum traseul era de cca. 6 ore. Am refăcut proviziile de apă la halăul din vecinătatea cabanei şi am pornit pe traseu. Iar echipei iniţiale Geta-Radu-Alina-Cristina-Adi ni s-au alăturat Marian, Iza, Dragoş şi Dana.

Foto 2. Pârâul Larg

Foto 3. Căldarea de sub Fereastră

În 2 ore şi jumătate am ajuns în Fereastra Mare, unde am făcut pauză o jumătate de oră, timp în care ne-am întins la bronzat. De aici, am început sus-josul crestei, urcând spre vârful Gălăşescu Mare (2471 m) şi coborând în şaua Căldăruşe. Aproape de această şa înspre sud există un izvor la care se poate coborî câteva minute pentru alimentarea cu apă.

Foto 4. Dinspre Gălăşescu venim...

Foto 5. Înspre Valea Rea ne îndreptăm

Foto 6. Şaua Căldăruşe

Am urcat Muntele Valea Rea, iar pe la ora 18 am ajuns la Refugiul Portiţa Viştei, un mini-hotel situat la altitudinea de 2320 m. Din păcate, vremea bună de care am avut noroc întreaga zi a luat sfârşit, norii luând locul cerului senin de până atunci. Acest lucru ne-a determinat să amânăm urcuşul pe vf. Moldoveanu pentru a doua zi.

Foto 7. Muntele Valea Rea şi vârfurile lui de peste 2400 m

Foto 8. Valea Viştişoarei şi lacul Zănoaga

Foto 9. Impunătorii Moldoveanu (stânga) şi Viştea (dreapta)

Fiindcă refugiul era deja ocupat în proporţie de 130%, am început să ne căutăm un loc de cort. Din păcate, trebuia să facem un compromis: punem cortul pe loc drept, dar în bătaia vântului, sau în pantă, dar ferit de vânt. Până la urmă l-am montat, urmând să vedem cât de bine am ales locul.

Foto 10. Aglomeraţie la refugiul Viştea

Între timp, în refugiu aveau loc alte discuţii - vezi aici.

Seara m-a prins ajutând un tânăr din Sibiu să-şi întindă cortul proaspăt cumpărat, în timp ce coechipierele lui (3 la număr) s-au întins la poveşti în refugiu.
Noaptea m-am trezit de câte ori vântul îndoia cortul, a cărui foaie interioară mă lovea peste faţă! Dar am reuşit să mă odihnesc, iar cortul a rezistat eroic până dimineaţă.
De când s-a luminat afară, mi-am scos capul din cort din oră în oră, pentru a verifica starea vremii. Planul era să aşteptăm să se ridice ceaţa şi să urcăm pe Viştea şi pe Moldoveanu. Însă ceaţa nu avea de gând să dispară prea curând, aşa că pe la 10:30 am hotărât să coborâm!!!

Sincer, n-aş fi crezut că n-o să urc pe Moldoveanu şi am fost extrem de dezamăgit de decizia grupului, fiindcă eu aş fi urcat pe vârf şi dacă nu era vizibilitate. Şi ce dacă n-aş fi văzut nimic? Când alerg 10 ture pe pistă ce văd? Oricum, n-am pe cine da vina: puteam să merg liniştit dacă eram hotărât şi dacă nu aş fi adoptat sistemul "Iubesc muntele, dar numai după orele 9:30." (Geta)

Pe la 11 eram deja în coborâre pe valea Viştei şi cu cât coboram în altitudine, ceaţa se risipea, dându-ne posibilitatea să fim uimiţi de măreţia şi frumuseţea văii.

Foto 11. Imortalizând coborârea pe Valea Viştei

Foto 12. Valea Viştei (foto: Radu Vădan)

Foto 13. Cascadele sunt ceva obişnuit în zonă

Am urmat traseul fără peripeţii (mai puţin Alina care şi-a răcorit serios un bocanc la o traversare prin apă) şi nu ne-am mai oprit decât pe terasa restaurantului din complexul Sâmbăta, în jurul orei 18. Aici am sărbătorit încă o tură reuşită, cum altfel decât cu mici şi bere la halbă!

Traseul parcurs şi distanţele temporale aproximative:
1.(TR) Complex Sîmbăta - Cabana Sîmbăta - Fereastra Mare a Sîmbetei (5 ore)
2.(BR) Fereastra Mare - Refugiul Portiţa Viştei (4 ore)
3.(TR) Şaua Viştei - Valea Viştei - Viştişoara (6 ore)
4.(nemarcat, DJ81) Viştişoara - Complex Sâmbăta (1 oră)

Alte câteva poze, prezentate prin amabilitatea lui Radu Vădan, autorul acestora:
Echipa:

Natura: