Ciucaş

Vă aştept şi pe

www.bandaroşie.ro

Ciucaş cu iz de Crai (sau cum să-ţi faci o vacanţă de 4 zile în 3)

Planurile mari pentru mini-vacanţa muncitorească 1-4 mai s-au năruit după ce am sunat la salvamont Borşa: risc mare de avalanşe în munţii Rodnei. Aşa că am trecut la planul B - Ciucaş, un munticel numai bun să ne intrăm în formă pentru turele care vor urma. Căci, până la urmă, nu tot asta facem în ultima vreme? Ne pregătim pentru viitor.

Joi (1 mai) dimineaţa ne-am grupat şi am îndesat cei 5(cinci) rucsaci în portbagajul unui Ford Focus, iar la 7 ieşeam din Cluj, pe o şosea destul de aglomerată. Pe drum am putut admira sutele de pescari care s-au trezit cu mult înaintea noastră ca să prindă un loc bun pe malul lacului şi sutele de pensionari la fel de matinali pentru care zilele de întâi ale lunii înseamnă fonduri alocate pentru medicamente compensate, aliniaţi în cozi interminabile în faţa farmaciilor.

Înainte de 12 eram în Braşov, de unde în 30 de minute pe DN 1A ajungem în Pasul Bratocea (1263). Când am mai început urcuşul de la o astfel de altitudine?... Până când Geta şi Radu merg să lase maşina în satul Cheia, noi trei (participanţii primei ture în Ţibleş) ne ospătăm cu nişte sanvişuri home-made, deşi râvnim la mititeii maneliştilor veniţi "la munte".

Începem urcuşul, trecem pe lângă releul TV, antena de telefonie şi Sfinxul Bratocei, iar după o oră suntem aproape pe creastă. Vremea e bunicică, norii se mai scutură doar câte puţin, să ne mai răcorească. Parcurgem Culmea Bratocea şi ajungem în Şaua Tigăilor, de unde ni se deschide priveliştea înspre vest. Admirăm blândeţea Baiului şi strălucirea Bucegilor. Piatra Craiului sunt învăluiţi de nori, si ni se arată doar din când în când.

Foto 1. Tigăile Mari

Foto 2. Pe Culmea Bratocea

Foto 3. Baiului, Bucegi, şi alţii

Continuăm urcuşul spre cel mai înalt punct al munţilor Ciucaş, vârful Ciucaş (1954), pe care îl atingem la ora 17, plăcut surprinşi de faptul că suntem întâmpinaţi fără vânt! Fără nicio grabă, începem coborârea înspre fosta cabană Ciucaş, iar la ora 19 terminăm de întins corturile în vecinătatea acesteia.

Foto 4. Turnu Goliat?

Foto 5. Geografie...

Foto 6. Chiruşca

Foto 7. Priveliştea de pe vârful Ciucaş

Foto 8. Apusul, văzut de la uşa cortului

Foto 9. Preparam... apă! (lângă Cabana Ciucaş)

Ceaiuri, poveşti şi somn. Muuuult somn, să simţim că suntem în concediu.

Vineri dimineaţa (dacă ora 11 mai poate fi considerată dimineaţa) tragem unii de alţii să o luăm din loc. Până la urmă ne mobilizăm şi pornim la drum, deşi vremea ne îndeamnă să coborâm.

Ne îndreptăm spre culmea Gropşoarele-Zăganu, dar la un moment dat pierdem marcajul şi urcăm în Şaua Chiruşca pe o potecă de oi şi apoi de-a dreptul. Vremea e închisă, dar încă nu plouă, aşa că la ora 15 suntem pe vf. Gropşoarele (1883 m, numărul reprezintă, bineînţeles, şi anul naşterii lui Benito Mussolini). Trecem mai apoi pe o porţiune cu lanţuri, după care începem coborârea.

Foto 10. Cabana Muntele Roşu, de pe Zăganu

11. Lanţuri

Ploaia ne prinde când eram în zona stânei din Zăganu, chiar la intrarea în pădure. Continuăm coborârea şi ne dăm seama ce mult am câştigat urcând din pasul Bratocea, iar încet-încet începe să se simtă poluarea... fonică. În primă fază, avem impresia că se aud camioane. Dar nu, e muzică! House, manele... tot ce pică pe mâna "DJ-ului" - TARE să fie!

Ajungem la maşină şi pornim spre Braşov. Mâncăm acceptabil pe bani mulţi într-o Tavernă din centrul oraşului şi o lăsăm pe Alina la gară să prindă un tren spre casă. Ştie ea ce ştie: urmează zile ploioase.

Noi dăm bice cailor putere şi purcedem la drum, în direcţia Piatra Craiului. Trecem de Zărneşti, iar după 11 km de drum de piatră ajungem în Plaiul Foii, în jurul orei 22:30. Pe orbecăite găsim campingul (după ce la cabana la care ne oprisem să întrebăm, am fost luaţi cu "şpirle" - şi nu mi-am dat seama dacă recepţionerul vorbea la mişto sau se referea la Refugiul Şpirla), şi cu greu ne dăm jos din maşină în ploaie să întindem corturile.

Ploaia nu conteneşte toată noaptea, iar dimineaţa noastră (sâmbătă) începe din nou undeva înspre amiază. Piatra Craiului nu ies din nori, aşa că ne punem de comun acord că nu prea are rost să urcăm.

Alocăm ziua de sâmbătă activităţilor orăşeneşti:
- încercăm să vizităm castelul Bran, dar ne răzgândim când vedem coada la bilete; cel puţin exteriorul castelului poate fi analizat îndeaproape - intrarea e liberă în curtea exterioară a castelului;
- reuşim să vizităm castelul Râşnov, unul dintre cele mai frumoase castele din România!
- ne plimbăm prin Braşov.

Duminica... în familie, alături de prietenii Mitică şi nea' Cornel. :)